Antigenul tumoral CA – 125 este un biomarker glicoproteinic care se regăsește în structura unor organe precum: bronhii, pancreas, stomac, rinichi, colon, ovare dar și în lichidul amniotic, laptele matern sau serul femeilor însărcinate.
În majoritatea cazurilor CA – 125 este utilizat pentru diagnosticarea cancerului ovarian seros dar poate fi folosit și ca marker secundar în alte tipuri de diagnostic, pecum cancerul de pancreas. Cu toate că valorile sale pot fi crescute și în alte afecțiuni, CA 125 nu poate fi recomandat în aceste situații din cauza sensibilității și specificității sale clinice reduse.
Când se recomandă CA – 125?
- În stabilirea unui diagnostic malign al următoarelor organe: ovare, uter, pancreas, stomac, colon, rect.
- În stabilirea unui diagnostic benign: neoplasm ovarian, sarcină, salpingită, ciroză, pancreatită, insuficiență renală.
Un studiu realizat în 1998 pe 2131 de paciente a arătat că receptorul rezumativ ROC a înregistrat o rată scăzută de diagnostic al acestui marker în ce privește endometrioza de grade I/IV, în vreme ce rezultate mai satisfăcătoare au fost obținute în diagnosticul endometriozei de grad III/IV.
În ciuda acestor concluzii, autorii studiului sunt de părere că analiza de rutină a CA – 125 la pacientele care prezintă infertilitate este de preferat, tocmai pentru identificarea subgrupurilor care ar putea beneficia mai din timp de laparoscopie pentru endometrioză. Totodată, autorii recomandă necesitatea unor studii viitoare în ceea ce privește dependența reciprocă între biomarker, datele din istoricul pacientelor și examinarea fizică.
Alte 182 de studii publicate în ultimii 25 de ani au fost analizate critic pentru evaluarea obiectivă a markerilor imunologici propuși pentru endometrioză în ser, plasmă și urină. Toate studiile au avut confirmare fizică și histologică a endometriozei definită ca prezența leziunilor endometriozice peritoneale, endometriomului și / sau noduli rectovaginali. Analiza nu a raportat numărul total de pacienți implicați, prevalența bolii sau sensibilitatea și specificitatea testelor efectuate în cadrul studiilor individuale.
Autorii acestei ample cercetări au identificat peste 200 de alți potențiali biormarkeri ai țesutului endometrial. Senzitivitatea și specificitatea acestora au putut fi evidențiate însă clar. În 32 de studii s-a constatat prezența a 6 biomarkeri despre care se presupune că sunt legați de creșterea fibrelor nevoase sau controlul ciclului celular, devenind astfel candidați promițători pentru viitoare studii mai aprofundate.
Analizând toate aceste date, concluziile autorilor remarcă pe de o parte lipsa de studii care să fi investigat o paletă largă de pacienți și, pe de alta, identificarea în literatura de specialitate a peste 200 de markeri imunologici, însă niciunul dintre ei nu a demonstrat clar că poate fi folosit în experiența clinică.
Recomandările forurilor internaționale
Având în vedere toate acestea, Societatea Europeană de Reproducere Umană Asistată și Embriologie
NU recomandă CA – 125 ca metodă de diagnosticare a endometriozei tocmai din cauza specificității clinice reduse. CA – 125 nu este specific în primul rând pentru endometrioză (fiind dedicat în principal stabilirii malignității cancerului ovarian seros), nu se corelează cu stadiul bolii (paciente cu stadiu incipient de endometrioză au înregistrat valori crescute ale CA – 125 și paciente cu stadii avansate III-IV pot prezenta valori reduse ale biomarkerului).
Conform Societății Europene de Reproducere Umană Asistată și Embriologie în prezent nu există niciun biomarker imunologic care să poată diagnostica endometrioza printr-o metodă non invazivă.
Ca și metode de diagnosticare a endometriozei acceptate la nivel european rămân anamneza, ecografia transvaginală, investigațiile imagistice de tip RMN cu protocol de endometrioză și Hidro Colo CT.
Așadar se impun noi studii pentru cei peste 200 de markeri identificați sperând ca aceștia vor fi folosiți la un moment dat nu doar ca instrumente de diagnosticare, ci vor putea conferi o perspectivă asupra răspunsului pacientului la tratament. Mai mult, dezvoltarea de noi intervenții terapeutice va putea fi sporită dacă markerii clinici pot prezice în mod fidel prezența sau absența bolii fără diagnosticarea chirurgicală a endometriozei.