Puterea Endo

Pe unii oameni suferința îi slăbește. Un psihic slab nu va încerca niciodată să se ridice deasupra suferinței pentru a – și cerceta puterile. În schimb, pe alții suferința îi ridică pentru că mentalul lor le spune tot timpul că, deasupra oricărui nor, atmosfera e întotdeauna plină de soare.

Nu sunt doar vorbe în vânt. Cine a mers măcar o dată cu avionul a învățat, probabil, acolo sus, ce înseamnă și micimea umană, laolaltă cu problemele oamenilor. Văzuți de sus… nici nu ne vedem defapt.

Asta se întâmplă și când ai endometrioză. Din afară suferința ta nu este prezentă în ochii altora. Iar nopțile în care te tăvălești în chinuri nu se văd din avion. Le știi doar tu, le simți doar tu. Când ești aproape în pragul leșinului nu ai decât două variante: alegi să leșini și să te lași copleșită de durerea care îți sfârtecă pelvisul, care îți contorsionează fiecare mușchi și îți schimonosește chipul în cele mai grotești grimase sau, alegi să lupți cu toate astea și să te ridici deasupra lor?

Din punctul meu de vedere nu există decât o singură alegere. Aceea de a nu te lăsa măcinată și trăită de endometrioză. După tratamentul cu Diphereline am testat dureri la menstruație pe care nu le-am avut în viața mea, absolut niciodată. Maximul a fost acel prag al leșinului despre care vă spuneam. Am refuzat orice medicație deși știam foarte clar că un cocktail de analgezice ca pe vremuri (în restul zilelor, nu la menstruație) ar putea face minuni. De la o oră la alta, durerea s-a transformat progresiv în frisoane și, mai apoi, în febră în toată regula. A fost cel mai înalt prag de durere pe care l-am testat, din tot istoricul cu endometrioză.

De ce spun că nu există decât o singură alegere? E simplu: ochii soțului tău, cei ai copilului care te privesc îngroziți în timp ce agonizezi nu îți lasă loc de alegeri. Știam și fără să am endometrioză cât sunt de puternică. Însă, odată cu această afecțiune, puterea mea s-a transformat în armă. Am crescut-o cu timpul. Am cultivat-o. Și o folosesc ori de câte ori este nevoie.

Femeile care au endometrioză nu au altă variantă decât să lupte. E un fel de a spune pentru că, toată această luptă o duci defapt, cu interiorul tău. Cu partea aceea întunecată din tine care îți generează dureri, chisturi, noduli, aderențe, făcându-ți corpul să întoarcă armele împotriva ta. Multe dintre aceste femei își găsesc alinare în medicamente. Altele în credință. Altele, în terapii alternative. Toți avem nevoie să credem în ceva. Acel ceva care, defapt, să te ajute să crezi în tine. Pentru că da, femeile cu endometrioză, aparent fragile, își trag adevărata putere tot din interior. Și cum să faci asta dacă nu trecând prin furcile caudine ori de câte ori tu nu ești în armonie cu fizicul, mentalul și sufletul tău?

Mereu am privit endometrioza ca pe un semnal. Cât ești echilibrată, lucrurile stagnează. În momentul în care ceva se răzvrătește, afecțiunea ta îți semnalează răzvrătirea. Durerea este cel mai bun profesor al oamenilor. Oamenii nu învață, de regulă, prea multe când le este bine. Schismele adevărate vin atunci când durerea te încearcă și te obligă să cauți răspunsuri.

De aceea spun că aceste femei sunt puternice de regulă. Pentru că endometrioza, denumită la un moment dat canceul care nu ucide, într-adevăr, nu te omoară. În schimb, în fiecare zi te lasă să alegi dacă vrei să agonizezi în dureri sau îți dedici toate eforturile să ai parte de momente senine.

Cu siguranță că psihicul uman este de diferite forme și, de aceea, nu toate ne vom putea ridica și cu mai multă forță după o noapte de dureri. Însă ceea ce ne-ar putea ghida în acest demers este tot psihicul nostru. Nu știm de ce suntem capabile decât atunci când trecem cu adevărat printr-o situație. Atunci învățam, atunci descoperim. Și am convingerea că fiecare dintre voi mai are încă multe de descoperit despre sine.

Atunci când nu îți mai privești corpul drept cauza suferințelor tale și te accepți așa cum ești, cu bune, rele și cu bolile pe care le ai, organismul se vindecă. Endometrioza nu mai ripostează. Durerile dispar. Și soarele se ridică iarăși deasupra ta.

Însă tot acest proces nu se întâmlă pocnind din degete. Este un drum lung până deasupra norilor generați de endometrioză și nu este lesne deloc. Îți trebuie niște nopți nedormite, îți trebuie să înveți să asculți semnalele, să te debarasezi de preconcepții și scheme mentale învechite, să fii sufiecient de tare încăt să nu depui armele, să nu renunți și să crezi cu toată ființa ta că ești mai presus de acele dureri. Uneori te răzvrătești. Alteori înveți din mers că singura luptă cu care ești datoare pe lumea asta este cea cu tine însăți. Dacă însă nu crezi că poți face toate acestea de una singură poți apela oricând la un specialist.

Încercați. Reușiți! Până la urmă e singura voastră soluție!

Vă îmbrățișez cu drag!

PS: Mai jos aveți doi dintre psihoterapeuții cu care Asociația Eu și Endometrioza colaborează și pe care îi puteți contacta oricând!

Andreea mai are săptămânal două locuri libere oferite pacientelor cu endometrioză și pe care vi le pune gratuit la dispoziție, iar Cornel este și instructor de Tai Chi și vă poate ajuta inclusiv pe parte sportivă, în lupta cu endometrioza. Click pe numele lor pentru mai multe informații despre ei.

Surse foto: www.pkps.czest.pl, i.huffpost.com2.