Am 28 de ani si cred ca m-am nascut cu endometrioza. Prima mea menstruatie a fost la 14 ani si a fost o experienta groaznica! Am inceput sa am dureri din ce in ce mai mari pana ce copil fiind am inceput sa ma tavalesc in pat de durere plangand si urland. Nimeni nu intelegea ce am. Lumea din jur credea ca eu exagerez.
Dar am intrat in scurt timp intr-un fel de transa din cauza epuizarii de la durerea intensa in care simteam ca voi lesina si si-au pus problema ca este ceva serios. Mi s-au dat atunci 2-3 pastile pentru durere si am adormit destul de repede. De atunci toate menstruatiile mele, cu cateva exceptii au fost in același stil la care s-au adaugat si alte simptome precum: febra, frisoane, greata, varsaturi, diaree, ameteli, stari emotionale foarte intense, dureri abdominale si de cap si chiar torace.
Simptomele au progresat odata cu trecerea timpului. Aveam dureri continue si in afara menstruatiilor, dar nu asa puternice. Pe langa aceste simptome directe li s-au asociat in timp si altele care s-au dezvoltat secundar, precum: depresii constante, emotivitate puternica, maini si picioare reci, irascibilitate, urinare frecventa, durere in timpul actului sexual etc.
In 2011 am avut doua chisturi ovariene care m-au tintuit la pat pentru 3 luni datorita marimii lor si durerilor pe care le creau. Nu am luat nimic, cu anticonceptionale imi era mai rau, pentru ca luasem inainte ca orice femeie tanara care incepe relatii serioase cu un partener. Dar aveam mereu toate reactii adverse puternice de la ele. Asa ca am mancat numai salate crude, fructe crude, paine neagra si branza uneori si am introdus usor miscarea si gimnastica in viata mea. Am facut exercitii de forta din a 3-a luna, efort fizic si Falun Gong. Dupa trei luni au disparut chisturile, dar celelalte simptome erau inca prezente.
Pana in anul 2013 nu stiam ce am si toata lumea, inclusiv familia spunea ca asa sunt eu. Va dati seama ce inseamna sa traiesti cu ideea asta ca adolescent si apoi ca tanara femeie – ca asa esti tu, de parca ar fi normal, doar ca tu esti putin mai deosebita intr-un sens groaznic.
Am pierdut relatii, prieteni, anturaje, din cauza acestor simptome si a nevoilor specifice pe care le aveam. In 2013 am fost in sfarsit diagnosticata cu endometrioza, dar nu prin investigatiile complexe mentionate aici, ci doar printr-un consult ginecologic, eco vaginal si anamneza. Diagnosticul a fost pus de un medic din Timisoara.
Am depistat atunci si un nodul in peretele vaginului cam de marimea unei mingii de golf. Acel nodul este sursa durerii mai tot timpul si inca se afla acolo. La momentul diagnosticului eu deja aveam o dieta vegetariana, faceam multa miscare cu drumetii montane, ma culcam devreme, etc. Dar pastilele de durere incepusera sa nu isi mai faca efectul, asa ca am incercat si alte alternative pe baza de plante.
Dupa diagnostic, m-am documentat si am gasit articolul dnei Edith Kadar despre endometrioza si am aplicat tratamentul naturist recomandat pe blogul ei. M-a ajutat o perioada dar tratamentul era slab pentru ce aveam eu. Am incercat sa gasesc ajutor medical in privinta asta dar toti medicii care ma auzeau spunand “endometrioza” ma luau in ras si spuneau ca nu exista. Ca asa sunt unele femei, ca sa nu mai citesc pe internet.
Am fost si la medici ginecologi renumiti si am primit acelasi raspuns. Asa ca am incercat sa tin boala in frau prin alimentatie, miscare, gandire pozitiva, meditatie, yoga, odihna corespunzatoare si m-am ferit sa-mi alterez chimia corpului.
Nu am putut sa fumez, sa beau, sa mananc dulciuri, sa fac toate nebuniile pe care le fac tinerii de obicei pentru ca se declansau toate simptomele si nu mai eram o companie de dorit pentru nimeni. Am tinut boala la un prag de durere cu care ma obisnuisem cumva, dar tot era groaznic luna de luna.
Din acest motiv nu puteam sa pastrez locurile de munca, iar daca aflau inainte de angajare ma refuzau crezand ca e vreo boala venerica sau ceva contagios. Am gasit apoi un medic naturopat, prin duhovnicul meu, care mi-a prescris un alt tratament naturist si homeopat mai puternic. Acesta m-a ajutat mai mult, dar trebuia mentinut si era costisitor lunar mai ales ca nu aveam loc de munca.
Daca faceam pauza o luna simptomele reveneau mai intense. Desi Falun-Gong a fost interesant de practicat, nu il recomand cu certitudine ca solutie, pentru ca stiu ca exercitiile influenteaza metabolismul corpului si acest lucru nu cred ca este unul benefic pentru endometrioza.
Orice schimbare in ritmul si chimia corpului influenteaza drastic simptomele si dezvoltarea bolii. Acelasi lucru trebuie sa il mentionez si despre yoga, meditatie si alte practici asemenea. La inceput au un raspuns rapid si benefic, dar in timp simptomele nu devin unele placute. Eu, din experienta mea, nu le-as recomanda cu certitudine, pentru ca nu stiu in ce masura au agravat boala si nu vreau ca alte femei sa traiasca ce traiesc eu.
Ce pot recomanda cu caldura si certitudine este rugaciunea sincera si staruitoare catre Dumnezeu si o legatura cu un duhovnic, care de altfel m-a si indrumat catre terapii naturiste. Rugaciunea si conexiunea cu Dumnezeu chiar ma ajuta mental si emotional sa trec prin tot ceea ce trec si sa mentin o stare de calm si flexibilitate asupra situatiei. Dar fiecare bineinteles ca poate incerca si eu am facut toate acestea la sugestia altora in speranta ca ma ajuta, dar am fost constienta ca experimentez direct pe trupul meu si ca poate fi mai rau. De aceea am tinut sa mentionez, ca e bine ca cineva sa stie ce pune in miscare…
De asemenea pe doctorul care m-a diagnosticat nu il recomand pentru ca ulterior mi-a facut o interventie pe care nu o aplicat-o corespunzator din punct de vedere etic si uman. Atunci aveam si papanicolau pozitiv la nivel 3-4, o rana pe colul uterin destul de mare care era infectata cu virsul HPV si ceva polipi de tipul verugilor. El mi-a recomandat cauterizarea cu laser, spunandu-mi ca nu doare si ca dureaza putin.
Dar la interventie a cauterizat tot colul uterin fara sa ma intrebe in prealabil pentru ca “nu ii placea lui cum arata”. M-a tinut pe masa vreo 15 minute in care m-am chinuit teribil fara nici un fel de anestezie. Mirosea a carne arsa, m-am simtit violata si am ramas cu o trauma profunda in privinta asta.
Din cauza socului dupa interventie in acea seara am vomat si am intrat in depresie, plangand pana a doua zi, cu urmari in zilele de dupa. M-am vindecat foarte greu, in luni de zile si am avut dureri destul de mari. Am revenit la o viata activa dupa vreo 3-4 luni, cu aceleasi activitati si aceleasi simptome principale si secundare tipice endometriozei, dar am pierdut relatia in care eram din cauza bolii. Tin sa mentionez ca doctorul la care am fost atunci nu este specializat in endometrioza si nu este reputatul medic timisorean la care merg constant pacientele din tara.
Momentan starea mea este mai grava. Nu pot lucra, nici nu pot face lucruri casnice, obosesc repede, am dureri abdominale si toracice, dureri de cap – care au inceput din 2014, greata, lipsa poftei de mancare, indigestie, balonare si cresterea in volum a abdomenului, inflexibilitate, tranzit intestinal mult deranjat, dureri si stari de rau general la drumuri cu masina/autobuz, iar la menstra pot lua si 3 pastile odata dar durerile nu se diminueaza, etc. Nu stiu inca daca sunt simptome mai avansate de endometrioza. Inca fac investigatii. Cert este ca poate fi si altceva, dar oricum e foarte greu.
Va multumesc ca existati desi as fi preferat sa nu fiti cu endometrioza!!!
Aceasta este mărturia cutremurătoare a Monicăi Pătrașcu despre experiențele ei traumatizante și viața cu endometrioza mult prea puțin cunoscută și conștientizată de către medici și de cei din jur. Astfel de mărturii nu trebuie să mai existe, astfel de șocuri și abordări ale endometriozei NU sunt normale și este vremea să nu mai tăcem și să luăm atitudine. Este timpul să ne unim și să luptăm împreună pentru drepturile noastre. Asociația Eu și Endometrioza a fost creată tocmai pentru a vă sprijini drepturile și pentru a fi alături de voi! Vă așteptăm să schimbăm împreună atitudinea asupra endometriozei!
Gradinariu mihaela
E groaznic prin ce putem trece ma gandesc cu frica la faptul ca am si eu o fata cu simtome iar operatia nu stiu daca este o solutie eu sunt operata de doua ori in trei luni si histero subtotal tot aveam menstruatie la 25 de zile punct de dureri nici nu mai zic sindrom aferential grad patru si alte complicatii care vin odata cu operatia am fost chiar si in strainatate nu sunt solutii suferim pana la moarte oare? Sper din suflet sa fie gasita o solutie ptr boala asta eu am avut simtome si nici un diagnostic niciodata recomandare de histero mereu culmea fara un diagnostic doar cand mau bagat in prima operatie au vazut endometrioza ce sa mai nu am scapat de boala o tin in frau cu visanne momentan plus calmante si antibiotice la cateva luni daca am noroc scap fara opt luni cel mai mult nu pot avea o viata linistita doua trei zile bine a patra cad asta e calmante si mergem mai departe ….Dumnezeu sa te binecuvanteze cu putere sa treci peste dureri draga mea 😘😘
Monica-Georgiana Patrascu
Salut Mihaela! Multumesc mult pentru empatie. Intradevar e groaznic… Si la asta ma gandeam si eu ca operatiile nu sunt chiar o solutie pentru cele cu grad mare. E o boala care nu te lasa nici sa traiesti, nici sa mori, vorba aia… Dar mergem inainte ce sa facem… Incercam sa facem ceva util pentru ceilalti sa lasam in urma ceva durabil, cu ceea ce avem si atata cat putem. Sfatul meu ar fi sa incerci sa gasesti o pasiune pe care o poti practica asa cum esti, si sa faci ceva minunat din ea, atunci cand poti…. <3 Multa putere si ficei tale. Domnul sa ne ajute pe toate! :-* :-*
Madishu
Cum pot lua legatura cu acest suflet?
Eu și Endometrioza
Madalina am anuntat-o pe Monica de mesajul tau. Iti va raspunde in cel mai scurt timp.
Monica-Georgiana Patrascu
Salut! Ma poti contacta prin profilul meu de facebook https://www.facebook.com/monica.geo.31 sau prin website https://sufletedecristal.weebly.com/contact.html
Angi
Oau, ce scrii aici e intr-adevar cutremurator…nu prea inteleg daca sunt si chisturi implictae – cred ca ai putea opta pentru operatie, macar ti-ar mai curata din tesuturile endometriozice care se gasesc probabil prin abdomen – nu iti fie teama de operatii, eu am facut mai multe, este doar pe moment gandul ca sunt riscuri, insa durerea se diminueaza mult si poti avea o viata…am avut si eu momente cand ma gandeam sa scot tot si sa termin odata – si mi s-a si recomandat la un moment dat, dar am zis sa mai pastrez cate ceva. Sincer, exista viata si in afara menstruatiei – daca ai putea sa faci un copil, desi e mai greu sa ai un barbat langa tine cand esti la pamant, dupa aceea eu as intra pe menopauza, stiu ca aduce un bagaj mare de boli conexe, insa acelea apar in timp si le mai tii in frau, insa, din cate reiese, nu poti functiona acum asa…Multa sanatate! Si iti doresc din tot sufletul sa iti gasesti un medic bun care sa gaseasca solutiile cele mai bune, nu iti fie teama de medici, sunt si unii buni, chiar f buni.
Monica-Georgiana Patrascu
Salut Angi! Au fost chisturi, dar cumva s-au absorbit, prin dieta, rugaciune si metodele pe care le-am aplicat atunci. Nu imi e teama de operatie, dar la viteza cum avanseaza si revine boala la mine, nu sunt sigura ca ar merita tot efortul. Ca nici bani nu am din abundenta, sunt intretinuta de parintii mei care sunt destul de buni si capabili sa faca momentan asta. Eu mi-am dorit copii de cand ma stiu, dar nu am avut cu cine sa ii fac ca sa pot sa ii si cresc. Majoritatea barbatilor fug de femeile bolnave care necesita ingrijiri, chiar daca ele au toata dragostea din lume pentru ei. Iar cei care nu fug… pai, sunt luati de Dumnezeu… Ma straduiesc sa gasesc un raspuns si o forma de tratament pentru ceea ce se manifesta. Iti multumesc din suflet pentru empatie si sfaturi! <3 Si eu sper sa gasesti si tu o modalitate cat mai putin chinuitoare, ca sa traiesti cat de cat linistita. Multa sanatate si tie!