Sunt foarte puține informații care se știu despre endometrioză la noi în țară și, cu toate acestea, sunt foarte multe femei care experimentează zilnic efectele ei, fie că sunt diagnosticate deja sau în curs de diagnosticare. Multe dintre ele se transformă de la o zi la alta în mici jurnaliști sau studenți la medicină, din nevoia de a găsi explicații pentru ce li se întâmplă.
Este timpul să rupem acest cerc, să structurăm informațiile și încercăm să punem laolaltă ce știm, aducând completări!
Dar să o luăm cu inceputul! Nu se știe cu exactitate de cât timp se cunoaște existența endometriozei dar, la începutul anilor 1900, John Sampson a înaintat faptul că endometrioza este boala neagră a ovarelor, că are drept cauză refluxul menstruației și întârzierea deciziei de a purta o sarcină și că poate fi vindecată prin existența unei sarcini sau excizia uterului (histerectomie). Din toate aceste convingeri inițiale absolut niciuna nu mai este validă în ziua de astăzi.
CULORILE ENDOMETRIOZEI
Mai târziu, Jansen, un medic din Arizona a publicat în 1969 un studiu în care arăta că endometrioza are diferite culori și, chiar că, la unii pacienți ea poate avea mai multe culori deodată! La peste un deceniu diferență, în 1980 dr. David Redwine a arătat într-un studiu că endometrioza capătă diferite culori pe măsură ce “îmbătrânește”. Cu alte cuvinte, cu cât este de mai multă vreme prezentă în organism, cu atât are diferite de culori. Așadar, un stadiu incipient poate fi aproape incolor, urmat de portocaliu, roșu, albastru sau chiar plăci fibrotice albe. Culoarea neagră a fost destul de rar întâlnită și atunci se datora hemosiderinei, colorația de fier cauzată de sângerări endometriozice în țesuturile vecine. În stadiile incipiente, endometrioza nu are vase de sânge în traiectul de dezvoltare și deci, nu sângerează direct. Ea poate fi diferită de noduli care ar putea fi infiltrați cu sânge.
Plăcile albe endometriozice inițial se numeau arse și erau lăsate în interiorul pelvisului. Dar dacă erau studiate patologic, ulterior se puteau observa cicatrici fibrozice, glande și strome specifice unei endometrioze active.
BOALA CURCUBEU CÂȘTIGĂ TEREN
Pe măsură ce timpul trecea, Dr. Redwine a descoperit că endometrioza nu este localizată în principal la nivelul ovarelor (defapt, în 7 din 9 cazuri ea se găsește în alte locuri din pelvis decât pe/în ovare) ci, mai degrabă, în podeaua pelvină, pereți, vezica urinară, uretere, intestine, ligamente și, după cum știm la ora actuală, și pe organe, rinichi, ficat, plămâni, gât, nas și chiar creier. Asta înseamnă că, dacă un medic va căuta endometrioză pe ovare, va pierde un procent semnificativ din celelalte locuri unde ea ar putea fi localizată.
Multe studii arată posibilitatea ca endometrioza să fie genetică. Unii specialiști au demonstrat prezența la analiza fetușilor a unor glande specifice endometriozei, la un procent de 10% dintre cei analizați, procent general de nou născuți la nivelul unei arii geografice. (conform Dr. Redwine, 1980).
Mai mult, când se examinează endometrioza și endometrul (mucoasa uterului) s-a putut observa că sunt toal diferite ca și aspect, psihologie, construcție. Endometrioza de altfel este lipsită de receptorii hormonali spre deosebire de endometru, asta însemnând că nu poate aduna hormoni așa cum o face endometrul, fapt care ar puea explica de ce durerile de endometrioză sunt pe tot timpul lunii sau doar la menstruație. Adică endometrioza nu este capabilă de o ordine anume.
De-a lungul vremii tot felul de ipoteze au fost înaintate pacienților cu endometrioză. Deși inițial se credea că menopauza sau histerectomia sunt soluții ultimative dar de succes în vindecarea endometriozei, ulterior s-a descoperit că și sub menopauză sau histerectomie s-au dezvoltat focare endometriozice (n.a. cel mai probabil în urma unor intervenții chirurgicale inițiale, nereușite, în care aceste focare nu au fost eradicate complet).
Cu toate acestea, Boala Curcubeu este foarte puțin cunoscută de către medici, iar, de cele mai multe ori pacientele sunt îndrumate către psihologi sau psihiatrii mai degrabă, decât către specialiști în endometrioză și terapia durerii. De aceea, multe dintre paciente, de-a lungul vremii dezvoltă adevărate capacități de mini detectivi, de cercetători, devenind chiar turiști medicali în alte țări, în căutarea unor soluții pentru starea de bine, sănătatea și confortul pe care le-au pierdut din cauza acestei boli.
Chiar dacă prima tendință este să arătăm cu degetul serviciile medicale de la noi din țară sau calitatea medicilor, trebuie întâi să avem în vedere că, în ceea ce privește endometrioza, lucrurile stau aproape la fel în mai toată lumea civilizată (în SUA și Canada sunt puțin peste 100 de specialiști în endometrioză, din 55.000 + ginecologi, de exemplu). În schimb, un lucru este cert: fiecare dintre cei care au îmbrățișat această meserie au datoria să se informeze corect în privința endometriozei.
Sunt o mulțime de date cu ajutorul cărora medicii ar putea înțelege foarte bine importanța subiectului și gravitatea situației, pentru a nu mai judeca și eticheta un pacient ca fiind apt pentru un consult psihiatric sau psihologic ci, exclusiv, pentru unul ginecologic de calitate. De când suferința fizică umană a devenit subiect de bagatelă și psihiatrie? Unul dintre atributele unui medic este compasiunea. Cum se face că au pierdut din vedere asta? Ei bine, acestea sunt doar unele dintre lecțiile cu care vine endometrioza și, în calitatea noastră de paciente diagnosticate cu ea, este de datoria noastră să ajutăm medicii să reînvețe această compasiune, pentru a ne putea ajuta pe mai departe, din punct de vedere medical.
Sursa: Endometriosis Research Center
Surse Foto: http://pre04.deviantart.net/, endo color atlas 1990
Leave a Reply