Asociația Eu și Endometrioza a demarat de curând o campanie de conștientizare cu titlul: “FEȚELE ENDOMETRIOZEI”. În cadrul acestei campanii vom arăta care este adevărata față a endometriozei: una extrem de frumoasă, conturată de chipuri angelice, sub care se ascunde o suferință cronică, despre care majoritatea lumii nu știe mai nimic. Este timpul ca această suferință să capete contur și imagine în mentalul colectiv, iar campania “Fețele Endometriozei” va contribui la această conștientizare cât mai fidelă a tot ce înseamnă această suferință prin care trec pacientele! Pentru început lucrăm la vizualul campaniei și am ales în acest proiect 12 paciente cu endometrioză, care vor beneficia de ședințe foto atât de profil cât și la urmele vizibile lăsate de această suferință. Iată astăzi mărturia Emmei în urma ședinței foto din data de 8 august:
“26 de ani nu am escaladat nimic! Până la ședința foto de acum câteva zile pusă la cale de Asociația Eu și Endometrioza. Am fost toată viața cea mai fricoasă ființă din lume. Acum vreau să urc, să văd tot, pentru că endometrioza mi-a demonstrat că azi pot fi bine o lună mai târziu, nu. Așa că vreau să încerc orice. Așa cum am pozat și urcat, pe Cheile Dobrogei, atât cât mi-a permis sănătatea, fiind operată recent.
Cred că în universul acesta nimic nu este întâmplător…… Cineva, cumva mi-a scos Asociația Eu și Endometrioza în cale. Ultima pereche de adidași am avut-o la 17 ani. De atunci nu mi-au mai trebuit din cauza durerilor. Frica de durere și spaima erau mai mari decât dorința pentru necunoscut.
Eu am învățat și crezusem că așa este normal, să-mi fie rău, că sunt femeie și îmi este scrisă suferința în frunte. După 2 operații am conștientizat că viața mea nu înseamnă numai endometrioză, că am omis atâtea lucruri frumoase, că au trecut pe lângă mine evenimente la care aș fi putut să particip, escapade cu prietenii, drumeții montane, etc.
La ședința foto mi-am luat inima în dinți, mi-am rugat ovarele să mă asculte și să descoperim împreună frumosul, natura, lumea. Îmi pun toată baza în proiectele Asociației și în evenimentele organizate de ea. După 9 ani îmi voi cumpăra adidași! De data asta voi avea ce sa fac cu ei. Dacă până acum nu mi-au trebuit, voi învăța să îmi încalț boala și să o port, curioasă de tot ce mă înconjoară. Endo a mea, cum o alint eu nu înseamnă numai “mărăcini în burtică”. Mărăcinii se transformă câteodată în margarete delicate, frumoase, colorate cu mov și roz…. culorile endometriozei”!
Aceste cuvinte le-am primit pe email de la Emma Z. în urma ședinței foto de marți, 8 august. Suntem recunoscători și copleșiți. Mărturia Emmei este dovada vie că toată munca Asociației Eu și Endometrioza își regăsește ecoul în gândirile și inimile celor care au cel mai mult nevoie. Iată cum o aparent banală ședință foto poate schimba percepția pacientelor asupra endometriozei. Conștientizarea este deosebit de importantă în demersurile Asociației și, mulțumită pacientelor precum Emma, vom continua aceste demersuri.
Emma este un exemplu pentru toate cele care, nu o dată au dznădăjduit pierzându-și speranțele din cauza efectelor endometriozei. Emma a pozat pe stânci fiind recent operată, a doua oară în numai o lună și jumătate de la prima intervenție chirurgicală. Să cumpănim cu toții această dovadă de curaj, determinare, bucurie de viață și să luăm ce este mai bun din exemplul Emmei.
Mulțumim, Emma pentru că ai ales să nu îți mai ții sub tăcere suferința ta și, mai ales, pentru că ai vrut să arăți tuturor, plină de curaj, care sunt efectele endometriozei! Mulțumiri și recunoștință și fotografului nostru, Mihaela Gartone! Desigur că Emma, după atâtea operații nu ar fi arătat așa fără ajutorul prețios aș Școlii de machiaj Art et Beaute Constanța și al Irinei Gromoșteanu, cea care s-a implicat în acest proiect fără să stea pe gânduri. Le mulțumim tuturor pentru munca fantastică și ajutorul lor!
Leave a Reply