Testimonial Endo – Endometrioza – scenariu pentru un film de Oscar

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

 

Endometrioza “runs in my family”, o spun astazi cu o oarecare mandrie. Va veti intreba daca fac parte din grupul (restrans) al femeilor cu endometrioza care nu prea au avut dureri sau complicatii ale acestei boli. Nici pe departe. Am experimentat prea multe dintre ele. Poate aici e diferenta.

Am fost diagnosticata de-abia la 28-29 de ani, desi simptomatologia urata a inceput de la prima perioada dificila din luna, pe cand aveam doar 11 ani. De atunci, luna de luna, a fost la fel. Nu voi relua cu detalii tot parcursul meu cu endometrioza. Stiti, cred: doctori peste doctori, cei mai multi ridicau din umeri si ma intrebau cand fac un copil desi eu de-abia implinisem 20 de ani, tratamente (nereusite) cu anticonceptionale, operatii (doua la numar pana la 33 de ani) etc.

Cum adica sa fac un copil pentru niste dureri sora cu moartea?! Acela se face cand iubesti, iar iubirea nu vine asa, cu una, cu doua, decat la cei norocosi, iar ei, din pacate, sunt tot mai putini. Cum adica sa faci un copil pentru a vindeca o boala? Orice afectiune trebuie sa aiba un tratament, independent de dorinta sau capacitatea pacientei de a face sau nu copii. Asa ca m-am incapatanat sa gasesc o rezolvare corecta si definitiva a endometriozei.

Sunt Taur si cam asa credeam eu ca se abordeaza toate aspectele vietii. Cum karma se refera tocmai la aceste lucruri pe care ne indarjim sa le tot repetam in viata, am aflat intr-un tarziu ca nu, nu exista o rezolvare corecta si definitiva a endometriozei.

Pentru ca, din pacate sau din fericire, eu am o afectiune nu tocmai noua, dar aproape deloc studiata. Am avut norocul sa dau peste un doctor si o echipa medicala care sa inlature riscurile majore ale endometriozei, din corpul meu. Acum nu ma mai simt singura. Orice mi s-ar intampla. In 2013 am avut febra vreo 3 saptamani, pe care nici doctorii din Ploiesti, nici cei din Bucuresti nu au putut-o explica. Pana la urma, a trecut cu un antibiotic foarte puternic. Insa stiu ca aveam doar 30 de ani, vedeam cum la cateva ore temperatura mi se ridica alarmant si toata lumea dadea din umeri, neputincioasa. “Analizele toate ies bine, probabil e de la endometrioza”.

“Bine, dar atunci ce e de facut?”, “Nimic, pentru ca nu va putem opera”.

Din fericire, stiu ca nu voi mai trece niciodata prin acele stari pentru ca acum stiu la cine sa apelez. Nu pentru ca endometrioza s-ar vindeca sau pentru as fi sigura ca nu imi va mai servi astfel de episoade.

Dar e ok pentru ca acum simt ca ne cunoastem mai bine. Imprietenit ar fi, totusi, un cuvant prea mare.

Acum, endometrioza nu mai e boala aia crunta, ci un aspect al vietii mele care m-a invatat si inca ma invata foarte multe.

Sa nu mai cred in planuri bine pus la punct, sa nu imi mai fie frica sa spun ce gandesc, sa ma plac asa cum sunt, din toate punctele de vedere, sa ma rog mai mult, sa caut raspunsuri si terapii acolo unde nu le-as fi cautat altadata, iar lista poate continua.

Din 2014 am inceput o dieta pe care o “perfectionez” pe zi ce trece. Nu sunt foarte stricta, dar incerc. Fac yoga, sport, planuiesc sa fac masaj si terapii complementare. Dar, poate cel mai important, cred cu tarie ca Dumnezeu e cu mine si ma va ajuta.

Am vazut si citit o groaza de cazuri pana acum. Endometrioza te poate face mai bun sau mai rau, tu alegi. Bineinteles, nu in prima faza. E ok sa treci prin toate starile posibile, de la neputinta, revolta pana la acceptare si recunostinta.

Crezi ca o operatie, un copil sau o pastila trebuie sa te faca bine? Daca ai ghinionul sa nu fie asa, te vei bloca intr-un spatiu stramt si urat, din care cu greu vei putea iesi.

Incerci sa gasesti un doctor bun, faci tot ce trebuie pentru a reveni la stadiul 1 sau pentru a ramane insarcinata, te informezi, te documentezi, incerci terapii alternative si accepti faptul ca endometrioza nu pleaca nicaieri, chiar daca tu o ignori? Vei intalni din ce in ce mai multi oameni ca tine, care te vor ajuta sa vezi cat de frumoasa si interesanta este aceasta cale.

Pentru ca, sa fim seriosi, nu exista nici macar filme cu oameni fericiti si sanatosi, tot timpul, cu vieti fara cusur. Iar daca exista, va spun eu, cu siguranta nu au luat niciun premiu.

Iar endometrioza, in cazul in care s-ar invrednici cineva sa scrie un scenariu inspirat din ea (inaintea mea), cu siguranta ar lua chiar Oscarul.

Marina Râșnoveanu

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Leave a Reply