Monalisa Bogdan – psihoterapeut colaborator și femeie cu endometrioză

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Calatoriile noastre compun povesti pe care le relatam apropiatilor sau chiar noua.  Fiecare poveste compune nu numai intamplarile ci si vocea interioara care ne da o semnificatie la ceea ce ni se intampla.

Am invatat in urma calatoriilor mele sa imi dau semnificatii pozitive povestilor, sa transform o poveste trista si dezcurajatoare in una pozitiva si motivanta pentru momentele ce ar fi putut urma si mi-ar putea da incredere in propriile forte.

O poveste exceptionala pentru mine a fost cand mi-am dat seama ca imi pot da semnificatie vietii mele alegand sa fac formare in psihoterapie. Evident ca acest click s-a produs dupa un divort ce mi-a dat motivatia si increderea de a-mi canaliza energia catre acest drum. Au urmat 4 ani de drumuri, formarea o faceam in Bucuresti, fie cod galben de furtuna sau cod porocaliu de ninsori eu eram la formare. Eram fericita acolo, implinita, gasisem menirea care sa-i ajute pe ceilalti.  Specializarea este in Psihoterapie Sistemica de familie. In acest grup pot intra si cuplul, copii, adolescentii, grupurile de suport si individual, depinde de nevoile fiecaruia.

Din 2013 am facut voluntariat la spitalul de psihiatrie in Tg Jiu si dupa a urmat sa fac psihoterapie intr-un cabinet de psihiatrie. Experienta de aproape 5 ani m-a facut sa cred ca psihoterapia este un dar, il numesc DARUL PSIHOTERAPIEI, darul pe care eu l-am primit si darul pe care-l impartasesc cu cei care au nevoie  suportul meu.

Povestea endometriozei a fost una ce a aparut de mult timp, continuand cu multe investigatii si vizite la medici ce ma diagnosticau cu vestita anexita. A fost o calatorie lunga cu dureri la menstruatie, cu absente de la scoala, sau la job. Toate astea au durat pana cand am cunoscut o doamna medic (eu cred ca oamenii nu-i cunoastem intamplator in viata noastra si ei chiar sunt salvarea pentru noi), mi-a dat vestea endometriozei, eram foarte bulversata si speriata nu intelegeam ce este si de ce nu se stie despre ea. Dansa mi-a recomandat un medic din Timisoara, spunandu-mi ca e specializat in domeniu.

N-am apelat la el din pacate, domnul doctor era in concediu si chistul meu crestea foarte repede intr-o luna un centimetru. Am mers la Bucuresti la altcineva care m-a si operat. Operatia a decurs bine si recuperarea, dar au urmat 6 luni de Dephereline si a fost groaznic. Aveam stari depresive, bufeuri transpiram extrem de mult si cel mai urat lucru a fost ca 8 luni n-am avut menstruatie. Toata perioada aceea am fost singura pentru ma mutasem in UK pentru un schimb de experienta la o clinica de psihiatrie pentru persoane cu tulburari mentale. Munca pe care o faceam imi crea singura placere pe care o simteam. Toate starile au disparut o data cu plecarea mea din UK. Poate ca ele au fost acolo pentru a nu ma mai simti singura.

 

Viitorul meu sot este din Timisoara, m-am mutat aici si, in sfarsit, a urmat vizita la domnul doctor care mi-a dat vestea cea rea, a reaparut chistul pe ovarul operat, dipheriline a fost in zadar.  A urmat un moment greu, pierderea unei sarcini si o durere in suflet. Sarcina mi-a scazut chistul, ea a venit cu un rol in viata mea chiar daca nu s-a concretizat. Mi-am spus; daca am ramas acum insarcinata voi mai putea ramane si data viitoare.

In urma calatoriilor mele am invatat si invat in continuare sa privesc si motivul pentru care vin anumite experiente in viata mea si atunci cand ma simt pregatita incep prin vocea interioara sa rescriu povestea calatoriei.

De curand am inceput o alta poveste, mi-am propus sa impartasesc si sa ajut pe cei care au nevoie de sprijin, femeile ce sunt diagnosticate cu endometrioza. Am citit pe grupurile de pe facebook si am vazut multa durere, neintelegere si singuratate. Prin cunostiintele pe care mi le-am insusit si experienta pe care o am in continuare cu endometrioza pot fi un puternic suport in calatoria pe care ne ofera endometrioza.

Imi doresc sa incep calatoria aceasta cu mai multe povesti, chiar daca sunt duroase, am invatat ca exprimarea durerii ne arata vulnerabilitatea, iar vulnerabilitatea uneste sufletele, nu le indeparteaza.

Haideti sa unim impreuna niste suflete pe viata si sa-i dam o alta lectie endometriozei, alta decat cea pe care ne-o da ea zi de zi!

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Leave a Reply