Cum mi-am schimbat viața într-un week-end!

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

O poveste despre viață, endometrioză și alegeri!

Articol scris de Maria Agurița – Ignat pe www.agurita.ro!

Luna martie este dedicată la nivel mondial conștientizării endometriozei. Mulți știu despre această boală, alții prea puțin sau chiar ignoră să cunoască mai mult despre această boală sau cum pot cei din jur să ajute. Ideea este că atunci când oamenii citesc pe fugă despre simptomele acestei afecțiuni, au tendința să fie un pic ironici. În ciuda progreselor medicale, endometrioza rămâne în continuare o boală misterioasă și este una dintre principalele cauze ale infertilității feminine. Lupta pacientelor diagnosticate cu endometrioză este continuă. Tratamentele existente ameliorează boala dar nu vindecă în totalitate. Am aflat mai multe despre endometrioză de la Marina Râșnoveanu, colegă de blogosferă. M-a întrebat dacă doresc să cunosc mai multe despre un proiect mai delicat și m-a invitat să o cunosc pe Isa.

Acum două săptămâni m-am întâlnit cu Isa la un pahar de vorbă și așa am aflat povestea ei. O femeie frumoasă, cu poftă de viață și multe planuri de viitor. Am stat și am discutat despre endometrioză, despre cum a decurs boala ei și prin ce a trecut până când a ajuns să fie diagnosticată corect. M-a impresionat povestea ei și dorința de a ajuta pe ceilalți. Vă invit și pe voi să citiți povestea ei și bineînțeles să conștientizăm existența acestei boli.

Cum mi-am schimbat viața într-un week-end…

A fost o vreme când credeam că o să am o viață absolut roz. O vreme în care toate în jurul meu îmi mergeau de minune, fără să am senzația că îmi fuge pământul de sub picioare. Firescul vieții se instala treptat cu jobul pe care mi l-am dorit, bunăstarea pe care o proiectasem în viața mea, familia, bunurile…tot. Însă… ceva lipsea.

Din vreme în vreme, mai exact o dată pe lună aveam dureri la menstruație. Ca orice adolescent, inițial nu le-am băgat în seamă, mai ales că le aveam încă de la menarhă. Apoi a apărut Ibuprofenul și la noi în țară și le fentam cu ușurință cu câteva pastile în prima zi. Însă, în timp, numărul pastilelor a crescut, la fel și numărul zilelor cu dureri. Au trecut astfel nouă ani, timp în care durerile s-au acutizat.

În urmă cu trei ani s-au permanentizat și le aveam zilnic, indiferent ce activități făceam. Am învățat astfel să trăiesc cu pastile și dureri. Și am învățat că viața unei femei înseamnă durere și chin, dincolo de micile bucurii de moment. Credeam chiar în blestemul acela prezent în Biblie, când Dumnezeu i-a izgonit din Rai pe Adam și Eva, iar Evei i-a proorocit că va înmulți mereu necazurile ei și va naște numai în dureri pruncii ei. Chiar credeam că toate astea sunt normale și așa îmi voi petrece zilele de atunci înainte.

Însă, din 2013 durerile erau atroce și la contactele sexuale, iar un an mai târziu au început adevărate crize. În urma lor au fost joburi la care a trebuit să renunț din cauza durerilor, zile întregi de inactivitate datorate și unei oboseli cronice pe care nu mi-o explicam. Crizele nu le-am pus pe seama ciclurilor pentru că, un fapt interesant, durerile mele cele mai mari nu erau la menstruație ci în restul lunii. Atunci mi-am pus în acțiune abilitățile mele într-ale medicinei, care fusese prima mea pasiune în viață dar și aptitudinile de jurnalist. M-am apucat de căutări, am ținut un jurnal aproape zilnic cu dureri, schimbări de dispoziție, modificări hormonale, senzații și simptome inexplicabile, sângerări nazale și altele, cărora nimeni nu le dădea vreun sens. Cel mai frustrant era faptul că nu găseam nicăieri pe siteurile românești informații concludente.

Citește mai departe aici!

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Leave a Reply