Ce este Adenomioza?

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Să facem cunoștință cu un alt tip de Endometrioză, numit Adenomioza! Aceasta din urmă este o formă mai rar întâlnită de endometrioză localizată în muschii uterului.

Cum aceste celule sunt cele responsabile cu schimbările hormonale lunare, la Adenomioză sângele menstrual rămâne captiv în miometru, ducând astfel la un uter mărit și rigid. Adenomioza este, de regulă, întâlnită la femeile între 30-40 de ani și este cel mai des asociată cu cantitățile mari de estrogeni. Studiile arată că 62% dintre femeile care au suferit o histerectomie totală aveau în rapoartele de patologie această afecțiune.

De câte feluri este adenomioza?

Unul dintre tipurile Adenomiozei este cel în care apar tumori solide, denumite adenomioame, adică formațiuni bine delimitate, de celule endometriale. Arată exact ca cele fribomatoase, de aceea sunt deseori confundate cu ele. Multe dintre acestea pot fi îndepărtate chirurgical, dacă sunt prezente în musculatura uterului.

O altă formă de adenomioză, din păcate mult mai perfidă decât prima sau decât endometrioza difuză este cea în care aceste celule endometriale sunt răspândite peste tot în musculatură și în miometrul uterin. Pe măsură ce ele invadează acest organ, uterul se mărește și devine dur, acesta fiind principalul motiv pentru care examinările ginecologice devin foarte dureroase. La nivel celular, din moment ce celulele musculaturii uterine se deteriorează și boala se răspândește tot mai mult, uterul își pierde flexibilitatea și nu se mai poate întinde și contracta. Acesta este și unul dintre motivele pentru care sarcinile sub adenomioză se pot pierde în trimestrul al doilea și chiar al treilea.

Cum se manifestă adenomioza?

Simptomele cu care se confruntă un pacient cu adenomioză sunt similare endometriozei: dureri care tind să devină cronice și permanentizate, sângerări masive și prelungite (dar nu neapărat), crampe, cheaguri, balonări, dureri de spate, dureri menstruale severe, greață, vărsături, dureri de cap.

La fel ca și endometrioza, adenomioza este destul de dificil de diagnosticat, mai ales fără o cultură educațională specifică. În cele mai multe cazuri, diagnosticul se pune de către un medic specializat în endometrioză în urma unui examen clinic (care deseori va fi însoțit de dureri mari), pe baza simptomatologiei raportate de pacient și în urma istoricului medical. Cum multe dintre simptome seamănă cu cele ale unui fibrom uterin, de multe ori adenomioza este confundată cu acesta. Însă, dincolo de oricare altă formă, cea mai bună metodă neinvazivă la această oră este tot investigarea RMN cu protocol special de endometrioză. Din păcate, un diagnostic absolut clar nu se poate obține decât după histerectomia totală și biopsia unei probe de țesut analizată după histerectomie, ceea ce face ca eventualitatea conceperii să nu mai poată fi luată în discuție. Iar o viață după histerectomie este, de cele mai multe ori, una complicată.

Adenomioza și șansele de fertilitate

Cu un astfel de diagnostic, șansele sunt mult mai mici decât la endometrioză. Însă șansele de fertilitate depind foarte mult de gradul de afectare al uterului. Dacă adenomioza s-a răspândit deja la nivelul miometrului, sângerările menstruale lunare nu fac altceva decât să deterioreze din ce în ce mai mult celulele uterului iar în timpul unei sarcini acesta se va extinde doar atât de mult cât îi permite adenomioza, ducând în multe cazuri la avort spontan. De aceea, medicii recomandă în cazul adenomiozei diagnosticate ca pacienta să nu mai amâne nicio clipă momentul conceperii unui bebe, deoarece cu cât se așteaptă mai mult, cu atât șansele menținerii unei sarcini scad drastic.

În ceea ce privește tratamentul adenomiozei lucrurile stau ca și în cazul endometriozei. Mai întâi medicul recomandă în primă fază terapie paleativă ce constă în administrarea de calmante și diferite doze de hormoni, proceduri minore neinvazive iar, în ultimă fază histerectomie. Fiind o afecțiune atât de perfidă, acesta este motivul pentru care un medic bun va insista să se încerce conceperea unui copil cât mai curând posibil. Mai mult, o sarcină vă va scuti o bună perioadă, de câțiva ani cel puțin, de acele dureri groaznice lunare sau în fază cronică, devenite zilnice.

O viață cu adenomioză

La nivel psihic, adenomioza poate produce la fel de mult rău ca endometrioza sau oricare altă afecțiune la fel de urâtă. Durerile insuportabile generează stări proaste, incapacitate de a funcționa, de a ne mișca de cele mai multe ori, cu zile întregi petrecute în pat sau sub diferite analgezice. În faze avansate de durere anumiți medici recomandă legătura cu un specialist în terapia durerii care, pe lângă o igienă mentală pe care o poate recomanda, în cazurile cele mai grave poate ajuge să recomande inclusiv intervenția chirurgicală la nivelul nervilor din zona pelvină.

Pe lângă toate acestea, gândul la o viață fără copii poate conduce la depresii și perioade de anxietate prelungită. Din aceste cauze, în multe cazuri este recomandat să apelăm la ajutor specializat, la psihologi, acupunctură, medicină alternativă, nutriționiși, masaje specializate pentru infertilitate și endometrioză și să ne ajutăm psihicul să susțină organismul în perioadele grele generate de adenomioză. În ultimă instanță și dacă ne răzvrătim împotriva ei sau a universului, tot noi va trebui să facem față durerilor și perioadelor dificile. Drept urmare o abordare plină de curaj, putere și optimism este o soluție mult mai viabilă decât o depresie care ne generează și mai multă durere, izolare și comportament anti social. Se poate trăi și cu adenomioză! Trebuie doar să nu-i cedați controlul asupra vieții voastre!

Acest articol nu înlocuiește sfatul de specialitate al unui specialist.

Surse foto: cloudfront.net, ultrasoundconnection.com

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Leave a Reply