CÂND SPUNEM “NU” DURERII?

posted in: Psihologia Endo | 0
Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

A fost o vreme când cu toții credeam că durerea trebuie să facă parte din viața noastră pentru că așa ne este dat nouă, femeilor, în special. La fel cum am crezut și că pământul este rotund. A fost o vreme când stigmatul social presupunea să strângem din dinți și să stăm 8-12 ore/zi la serviciu, să ne facem treaba dar să nu arătăm lumii că ne-ar durea ceva. La fel cum a fost o vreme în care s-a crezut ca endometrioza este moftul femeilor aflate la menstruație. Însă, toate vremurile astea iau sfârșit acum!

Endometrioza este, în genere, o boală dureroasă. Atacă inițial perfid, în tăcere, până când organismul începe să strige, iar strigătul lui este durerea. Ea este cea care ne scoate din case și ne trimite la medic, pe cele mai multe dintre noi. Însă, de regulă, endometrioza nu este descoperită din timp iar medicamentele pe care ajungem să le înghițim în lupta cu durerea ajung să nu își mai facă efectul. Ce facem în aceste situații?

Durerea te împinge să încerci orice: de la medicamente (varianta cea mai simplă și la îndemână), tratamente naturiste, cataplasme, diete, masaje, acupunctură, sport, terapii alternative precum yoga, reiki, tehnici de respirație, etc. Dar ce te faci când nimic din toate acestea nu mai funcționează?

Mi s-a spus la un moment dat că omul renunță la rău doar când se satură de el. Acum: durerea reprezintă răul. Deci tot ce avem de făcut e să renunțăm la ea.

Am convingerea că nicio terapie sau medicament nu poate înlătura durerea atâta vreme cât noi o ținem captivă în interior. De ce spun asta: pentru că am testat pe pielea mea analgezice foarte puternice, cocktailuri de analgezice, injecții cu hormoni, tratamente diverse iar durerile erau tot acolo. Am înțeles atunci că până nu înlături sursa durerii, nici nu te vindeci de ea. Și cum intensitatea durerilor mele era direct proporțională cu intensitatea iritării mele sau stresului, atunci am înțeles și care este cauza lor.

Noi suntem propriile surse ale durerilor noastre. Știu, acum mă veți întreba cum se mai aplică maxima de sus? Foarte simplu: dacă ne-am săturat de răul numit durere trebuie să renunțăm la noi. Ușor de spus, greu de făcut însă.

Endometrioza nu este o afecțiune pe care să o ascunzi ușor sub preș, nici față de tine nici față de cei din jurul tău. Așadar, a abandona răul care ne provoacă durerea, în speță renunțarea la noi presupune o schimbare, pe care, din păcate. nu mulți sunt dispuși să o facă.

Renunțarea la sine înseamnă defapt, debarasarea de omul care erai înainte de endometrioză, de stilul tău de viață, de felul în care te raportai la viață, la mediul înconjurător, la oameni, la propria persoană. Permanenta stare de stres și agitație în care trăim se traduce în afecțiuni la nivelul fizic. Drept urmare, renunțarea la această goană nebună, ne va aduce și confortul fizic, prin dispariția durerii.

Știu că, poate, unele dintre voi vor considera toate acestea doar cuvinte goale. Sfatul meu e să încercați mai înainte de a spune că-s așa. O stare de bine, căpătată mai înainte de toate prin lucrul cu propria ființă, cu rescrierea la nivel celular a informației care îți permite să trăiești fără durere, îți va aduce, în final, ceea ce îți dorești. Este, un fel de reîntoarcere la origini a sinelui. Evident că această reîntoarcere poate fi completată de terapiile complementare pe care fiecare și le alege după cum rezonează. Însă, nicio terapie din lumea asta nu te va învăța să vrei să îți fie mai bine dacă, în interiorul tău, tu nu îți dorești asta.

V-ați întrebat vreodată, de ce, același tratament, chiar și în cazul bolilor incurabile, la unii funcționează și la alții nu? Ei bine, acesta este răspunsul: orice tratament are eficacitate în funcție de felul în care te raportezi la el, din interior. Cu atât mai mult în cazul endometriozei, lucrurile nu par să contrazică deloc această afirmație. Efectele adverse ale tratamentelor hormonale pe care le luăm sunt întâlnite la unele persoane diagnosticate cu endometrioză, iar la altele nu. Ce anume face ca ele să diferă? Propria noastră poziționare față de aceste tratamente.

Așadar, fetelor, renunțați la vechile tipare mentale! Tratamentele pe care le urmăm, fie că vorbim despre medicamente, produse naturiste sau altele sunt toate costisitoare. Dacă pentru ele sunteți dispuse să plătiți prețul, ce v-ar costa să vă schimbați viața, în urma endometriozei? Repet, odată ce ai ales să te schimbi, drumul acesta nu va fi deloc ușor. Însă, pragul maxim de durere în endometrioză cred că merită tot efortul acestei schimbări. Soluții există întotdeauna. Și, am convingerea că, dacă sunt printre noi fete care și-au îmbunătățit simțitor calitatea vieții chiar sub un diagnostic cu endometrioză și multiple operații, se poate pentru fiecare.

Când spunem NU durerii?

Când suntem gata să renunțăm la noi.

Sursa Foto: positivechick.com
Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Leave a Reply