Apel umanitar pentru Alexandrina!

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Povestea de astăzi este una cât se poate de reală și plină de multă suferință, la fel ca multe povești ale endometriozei. Alexandrina este una dintre cazurile extrem de complicate pentru care numeroși medici nu i-au oferit nicio rezolvare. Credeați că endometrioza este doar un disconfort? Sau că ea înseamnă doar chisturi și aderențe? Vă invităm să citiți prin ce a trecut Alexandrina în ultimii ani!

“Ma numesc Alexandrina, sunt din Pitesti si am si eu sora, Endometrioza, dar sincer… comportamentul ei vizavi de mine e mai rau decat cel aplicat Cenusaresei! Desi e mai mica decat mine… e o scorpie! Cred ca s-a nascut cand aveam 11 ani si 11 luni, atunci a venit asa cum vine la toate fetele pe “covor rosu”.

La inceput parea inofensiva, doar un pic sacaitoare si neplacuta dar … am trecut peste. A trecut un an, doi iar surioara mea minunanta a inceput sa isi arate adevarata fata, coltii ei fiorosi cu care imi spinteca la inceput  abdomenul, iar cu timpul tot mijlocul… Atunci aveam ac de cojocul ei deoarece ma imprietenisem cu Aulin…

 

DEBUT ÎNCĂ DIN ADOLESCENȚĂ

Ma plangeam mereu de ceea ce imi face cea mica dar raspunsul celor din jur era ca asa e normal, ca mi se pare, ca nu e adevarat dar  nu era deloc asa… incepusem sa nu ma pot duce la scoala, sa nu pot face nimic in acele zile… si de la an la an era mai rau…

Totusi, in clasa a XII-a, m-am hotarat sa merg la medicul ginecolog pentru ca EA avea sa ma deranjeze exact in zilele in care aveam examenul de bacalaureat… atunci am aflat ca sora mea incepuse sa faca pui.. aveam cateva chisturi pe ovare, cel mai mare avand cam 4 cm! Nu stiam ca sunt ai minunatei mele surori, asa ca nu prea le-am dat importanta…si oricum si medicul mi-a spus sa nu imi fac probleme nu e ceva grav.

Pentru ca simptomele persistau (stari de rau- greturi, varsaturi, moleseala,ameteli,etc) am ajuns la un alt medic care mi-a spus ca acele chisturi au ajuns la 6 cm si sa fac ecografie in fiecare luna…si surpriza, in fiecare luna mai cresteau cu cativa milimetri... Am luat la recomandarea medicului anticonceptionale. Ulterior, la ecografie s-a observat cum puiutii Endometriozei crescusera, nici macar nu stagnasera cum spera medicul.

 

FLUTTER ATRIAL ȘI O PRIMĂ INTERVENȚIE

In ianuarie 2006 am facut un flutter atrial persistent, din cauza caruia am stat cam o luna in spital dintre care o saptamana la terapie intensiva unde nu imi dadeau voie nici sa mananc pentru ca spuneau ca e prea mare efortul si, in plus, spuneau ca e posibil din cauza anticonceptionalelor sa fi facut la o vasta asa frageda 20 de ani. Mi-au facut o mica interventie pentru a-mi regla din nou inima si mi-au recomandat macar pentru un an sa renunt la efort fizic si psihic, emotii ceea ce a insemnat sa inchei cu facultatea…

 

A DOUA INTERVENȚIE: EXCIZARE DE CHISTURI ENDOMETRIOZICE

Vizavi de convietuirea cu minunata mea sora Endometrioza, totul era din ce in ce mai greu si mai urat! Era de-a dreptul insuportabil si ca sa fie treaba, treaba… nu stiu ce a facut, cum a facut ca in acelasi an (2006) in decembrie unul din puii ei, chistul care ajunsese la 10 cm s-a torsionat, am ajuns la spital unde am fost operata!  Mi-am spus atunci GATA, nu voi mai avea dureri! Dar credeti ca s-a terminat… nicidecum.

Atunci am aflat si numele surorii: Endometrioza! Medicul care m-a operat nu mi-a spus de aceasta afectiune, a scris pe biletul de iesire din spital si mi-a spus ca a fost un chist foarte mare, era legat si de trompe, nu avea alt fel tratament, doar chirurgical. Ca indicatie a spus sa fac anual control, deoarece e posibil sa recidiveze si sa o iau din timp cu tratament!

 

A TREIA INTERVENȚIE: APEDICECTOMIE – CONFIRMATĂ ULTERIOR CA NEFIIND NECESARĂ!

 

Intre timp, in 2008 m-am casatorit, am spus ca daca imi incep viata sexuala voi scapa de dureri, nu a fost asa, ba mai mult, in octombrie am ajuns iar de urgenta la spital unde am fost operata de apendicita, dar apendicul nu era inflamat, cauza era de fapt un alt chist de 4-5 cm. Nu mi s-a spus nimic, nu mi s-a luat biopsie...Nimic! Eu, totusi, mergeam in fiecare an la control, mi se spunea ca durerile sunt normale, eventual sa fac o combinatie de antinflamatoare, aveam chisturi dar mi se spuneaca ele se resorb in timpul menstruatiei sau imi dadeau cate un tratament si chiar daca nu dispareau… mergeam pe mana lor. Problema era ca ajunsesem la dureri pana la lesin, nu stiu cat de normale erau.

 

A PATRA INTERVENȚIE: HERNIE EPIGASTRICĂ!

 

In octombrie 2015, foarte “competentii” doctori au descoperit ca as fi avut hernie epigastrica de care m-au si operat, dar nu pot fi sigura de asa ceva, pentru ca eu dupa operatie in afara faptului ca aratam la fel, adica aveam o umflatura deasupra ombilicului ma simteam la fel, ba chiar mai rau!

In Decembrie 2016 a venit, ca de obicei in fiecare luna, sora mea pe  “covorul rosu” si intreg alaiul ei de stari: varsaturi, diaree, constipatie, lesin provocat de dureri. Am stat eu o zi asa, dar vedeam ca totusi e un pic diferit, varsam mult mai des, chiar si apa daca beam. Pana am ajuns sa vomit fecale, iar diareea devenise  incontinenta.

 

A CINCEA INTERVENȚIE: “TE VOM OPERA AZI, ACUM!” 

 

Dupa indelungi asteptari a ajuns salvarea care m-a dus de urgenta la spital. Dupa analize si CT, m-au dus intr-un salon, a venit un medic si mi-a spus: “te vom opera azi, acum!”.  La interventie mi-au taiat 35 cm din colon deoarece facusem ocluzie intestinala prin obstructie. Incredibila mea sora, endometrioza, isi gasise sa isi fac cuib pe colonul meu!

Inainte de a continua povestea trebuie sa spun ca toate operatiile mele au fost facute in momentul mestruatiei, deoarece atunci se agrava foarte mult starea mea!

 

DIAGNOSTIC CONFIRMAT HISTOPATOLOGIC: ENDOMETRIOZA!

 

La finalul acelui an, 2016, a mai aparut ceva care ma ingrijorase: ciclu menstrual cu o saptamana mai devreme si care a durat 14 zile. In ianuarie am primit si rezultatul histopatologic, a reiesit ca este endometrioza, dupa care mi s-a prescris Dipherelline timp de 4 luni! Nu mi s-au spus foarte multe, pentru ca nici medicii cred ca nu stiau deoarece mi-au spus ca pot face injectia oricand!

Norocul meu a fost ca m-am mai documentat si eu ca altfel…Dupa Diphereline a  inceput sa imi fie din ce in ce mai rau: nu ma puteam tine pe piciaore, ameteam foarte tare, lesin…

La urgenta m-au trimis la gineco si doctorul de acolo foarte “dragut si amabil” mi-a spus ca de ce am venit acum, sa vin cand e medicul meu de garda, ba mai mult ca, venind cu salvarea, am luat locul unuia care e cu infarct si ca problema mea nu se trateaza la el, ci la o alta specialitate…ce tine de psihic! Nu mi-a facut nimic!

 

A ȘASEA INTERVENȚIE: ABDOMEN ÎNVĂLUIT COMPLET ÎN ENDOMETRIOZĂ!

 

Vazand ca nu am leac la Pitesti am cautat pe net si asa am ajus la un spital privat din Bucuresti. Am intrat, m-au luat imediat la urgenta. Au venit o gramada de medici sa ma vada si dupa vreo 2 ore, timp in care mi-au facut tot felul de analize si investigatii, m-au internat la ginecologie! Acolo mi-au facut o ecografie transvaginala si au ramas cu gura casacata… tot abdomenul meu era invaluit de endometrioza!

Era ca o panza de paianjen si nu se vedea, nu se mai cunostea unde imi sunt organele…si pe langa toate acestea eram in a 19 zi de cand imi venise menstruatia, iar sangele numai era rosu, nici maro, era negru. Toti erau foarte curiosi si minunati, iar profesorul a spus ca nici laparoscopic nu poate rezolva. Am stat in spital vreo 2 saptamani, tot rau, am avut si cateva crize vasovegale si niciun medic nu indraznea sa ma opereze.

Totusi la inceputul lui martie am fost operata de un medic profesor! Privind rezultatul RMN-ului, inainte de operatie, spune: “Asa ceva nu poate fi adevarat! Este imposibil!”. Mi-a explicat ca endometrioza mi-a cuprins partea de sus a colonului si splina, e ceva complicat si imi va scoate toate organele genitale. Dupa operatie mi s-a spus ca s-au scos doar ovarele si trompele, ca uterul era mic si nu era afectat, desi la RMN a iesit altceva! Desi inca aveam dureri si sangerari, mi s-au scos firele dupa 4 zile si am fost externata!

Trebuie sa mentionez ca la operatia mea au fost foarte multi privitori, dar spre uimirea mea printre cei care au realizat operatia s-au gasit doar chirurgi, nici un ginecolog. Totusi chirurgii spuneau ca nu mai trebuie sa fac Dipherelline, ginecologii spuneau ca trebuie!

 

2017: 31 DE ZILE DE SÂNGERARE CONTINUĂ!

Venise perioada in care trebuia sa fac a doua fiola de Dipherelline, chiar daca eu continuam sa sangerez, adica 31 de zile nu am avut nici un moment de respiro, medicul din Pitesti care trebuia sa mi-l prescrie a spus ca el nu imi mai da deoarece pot intra in coma si muri.

La inceputul lunii mai ma trezesc in balta de sange! Medicul din Pitesti a spus ca e normal sa mai sangerez si, la urma urmei ce, sa imi faca el!?!  La un astfel de raspuns in cazul in care la mine nu era o simpla sangerare, era o hemoragie ( nu ma tinea nici macar o ora un absorbant de noapte, cel mai mare posibil si curgea ca la robinet) m-am dus din nou la spitalul din Bucuresti. Acolo mi-au spus doar ca ma interneaza pana seara si atat!

M-am asezat intr-un pat si, dupa vreo 15 minute, vine un asistent si imi spune sa merg in sala! Eu uimita, am zis ca e greseala. Pleaca si vine din nou… ma ia in sala de operatie! Ma aseaza acolo, vine Prof. Dr. Conferentiar si imi face un chiuretaj pe care l-am simitit din plin. O durere pe care nici macar endometrioza nu mi-o daduse pana atunci si, desi ii spuneam asta, el isi vedea linistit de treaba.

M-au dus inapoi in salon, dupa o ora a venit la mine, s-a uitat, sub mine era din nou balta la care el spune sec sa imi pun un tampon ceva si a plecat! Nu mi-a prescris nimic, nici un calmant, nici o perfuzie…nimic! Asa ca in acea zi sangele imi siroia pe picioare, faceam balta sub mine cu absorbant cu tot si pe nimeni nu interesa! Dupa aceste zile primesc un telefon care suna cam asa: “Doamna… noi de luam mainile de pe dumneavoastra, nu ne descurcam, ne depaseste problema! Va trimitem la un medic din Franta!”.

 

A ȘAPTEA INTERVENȚIE: SEPTEMBRIE 2017: HISTERECTOMIE TOTALĂ!

 

Am luat legatura cu medicul din Franta, i s-a parut si lui un caz teribil, el a spus sa nu mai fac Dipherlline… Am facut la indicatia dumnealui un RMN cu protocol de endometrioza si mi-a spus ca trebuie sa fac o histerectomie totala si o rezectie colorectala! Mi-a indicat un medic din Bucuresti!

S-a stabilit ca in septembrie 2017 sa ma operez: histerectomie totala, dar fara sa se uite pe RMN, desi investigatia arata clar si prezenta de multipli noduli endometriozici. Medicu a spus ca acei noduli nu ridica probleme!

Dupa operatie am ramas cu dureri, care si acum la 4 luni de la operatie nu au incetat. Am fost la control, medicul a spus ca nu vede nimic care mi-ar putea ridica probleme. De asemenea, eu neputandu-mi sa imi scot din cap ce mi-a spus medicul din Franta, l-am intrebat pe cel din Bucuresti de mai multe ori daca trebuie sa mai fac investigatii si aspus ca nu, nu mai am nimic nu trebuie sa mai fac nici o investigatie, am scapat!

 

2018: LA UN PAS DE ALTA OCLUZIE INTESTINALĂ: DUBLĂ STENOZĂ PE COLON!

Avand dureri inexplicabile in continuare, am facut totusi Hidrocolo CT si am mai consulatat un medic! Rezultatul: 2 stenoze pe partea stanga a colonului si ca, oricand, pot face o noua ocluzie, riscand colostoma, dupa care urmeaza rezectia si apoi iar colostoma! Mi s-a recomnadat sa fac rezectia colorectala in cel mai scurt timp, pana in martie 2018, dar e un caz complicat, “de vandut nu de cumparat”!

Pe 16 Februarie sunt programata la o A OPTA INTERVENTIE CHIRURGICALĂ, in Franta. Dupa atatea operatii, costurile sunt foarte mari si nu le pot face fata din salariul meu de profesor! Numai intervenția în sine se ridică la 3500 de euro, fără plata transportului București – Paris și retur. La această sumă se va adăuga și plata celor două săptămâni de cazare în afara spitalului, pentru monitorizare pre și post operatorie.

Am nevoie de ajutor si, indraznesc sa vi-l cer tuturor celor care imi veti cititi povestea si considerati ca puteti sa imi oferiti, prin ajutorul vostru, o sansa la a avea si eu o viata normala, dupa atata chin! Va multumesc anticipat tuturor!”

Povestea de mai sus arată o altă față a Endometriozei, una din ce în ce mai prezentă printre pacientele cu acest diagnostic, mai ales din cauza prea puținei conștientizări a acestei patologii în rândul medicilor. În situația Alexandrinei sunt multe dintre pacientele cu endometrioză, pentru care este timpul să acționăm!

Acum, Alexandrina are nevoie de nostru, al tuturor celor care ne dorim ca pacientele cu endometrioză să nu mai treacă prin atâtea intervenții chirurgicale nereușite. Haideți, împreună, să îi dăm și Alexandrinei o șansă la viață fără stenoze, ocluzii intestinale și dureri generate toate, de endometrioză!

 

Dacă doriți să faceți donații pentru Alexandrina puteți folosi conturile:


În lei: RO62INGB0000999905266701
În Euro: RO 30 INGB 0000999907569960
Ambele deschise la ING Bank pe numele pe numele  Stănculeanu Maria – Alexandrina.

 

 

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Leave a Reply