ABC-ul evaluării medicale la adolescente

Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Endometrioza este în ultimii ani unul dintre principalii factori responsabili de durerile menstruale, apărute la vârste din ce în ce mai fragede. Se estimează că, la nivel mondial peste 180 de milioane de femei suferă de endometrioză, conform Asociației Mondiale de Endometrioză. Însă aceste cifre sunt pe departe de a fi concludente, din moment ce există foarte multe adolescente care acuză simptomatologia specifică dar, care sunt diagnosticate mult mai târziu. Aceeași asociație opinează că un diagnostic de endometrioză poate fi întârziat cu până la 10 ani tocmai pentru că medicii nu consideră că adolescentele pot fi vizate de această afecțiune.

De multe ori, adolescentele sunt considerate că exagerează când acuză astfel de dureri, în special pentru a scăpa de școală. Mai mult, unii ginecologi nu se simt confortabil în tratearea sau examinarea unei adolescente. Dacă adăugăm la toate acestea și miturile învățate de-a lungul generațiilor și care încă funcționează, credințele că durerile și schimbarea predispoziției sunt normale pentru orice femeie aflată la menstruație, iată cum adolescentele pierd timp prețios în diagnosticarea corectă a potențialelor afecțiuni pe care le au. La acel moment, răul este deja făcut.

Tocmai de aceea, adolescentele care prezintă astfel de simptomatologie, însoțită sau nu de flux abundent trebuie să se prezinte cât mai curând la medic. Aceștia din urmă ar trebui să ia în calcul în cadrul investigațiilor medicale, în principal durerile pe care le acuză pacienta, iar endometrioza să fie prima luată în cauză la un diagnostic diferențial, tocmai pentru a evita stabilirea acestuia cu o întârziere de până la 10-12 ani, în urma agravării simptomelor.

Diagnosticarea adolescentelor este un subiect sensibil, mai ales dacă pacientele sunt încă virgine. În aceste cazuri medicii trebuie să efectueze cu grijă atât examenul clinic cât și investigarea istoricului pacientei, prin întrebări legate de contexul în care trăiește, evaluarea educației pe care o are pacienta, activitățile ei, consumul de droguri, tentative de suicid și depresie, istoricul legat de sănătatea sistemului reproducător (întrebări legate de menarhă – prima menstruație, frecvența și regularitatea ciclului menstrual, eventuale sarcini sau avorturi, folosirea contraceptiveor orale sau a unor tratemente hormonale). De asemenea, sunt utile și întrebări legate de istoricul intervențiilor chirurgicale, precum și cel familial în legătură cu endometrioza și eventuale cazuri de cancer.

Asigurările de confidențialitate ar trebui oferite și explicate atât pacientei cât și familiei sale.

Examenul fizic este și el esențial în determinarea unui diagnostic cât mai corect și complet și pentru a exclude alte tulburări care ar putea necesita o atenție imediată. Examenul include și evaluarea pentru a determina poziția, dimensiunile și mobilitatea uterului: un uter rigid, retrovers ar putea indica severe aderențe (fâșii de țesut fibros conjunctiv care lipesc între ele organele interne împiedicându-le să se miște libere). Mai mult, este posibil ca medicul să facă și un examen recto-vaginal pentru a palpa ligamentele utero-sacrale și septul recto vaginal, examen în urma căruia s-ar putea evidenția eventualii noduli sau o endometrioză profundă. Masele anexelor descoperite în timpul examinării pot sugera endometrioză ovariană.

Durerile prezente la ciclul menstrual, dar nu numai, pot prezenta următoarele caracteristici:

  • Dismenoreee – menstruație dureroasă
  • Dispareunie – dureri în timpul actului sexual
  • Disurie – durere în timpul urinării
  • Dischezie – durere în timpul defecației
  • Dureri lombare
  • Discomfort abdominal
  • Durere pelvină cronică (ce durează ciclic, mai mult de 6 luni)

Durerile atipice pot include: dureri pe picior, de-a lungul nervului sciatic, hematurie (sângerări rectale din cauza vezicii sau colonului), dispnee secundară (respirație îngreunată) sau pneumotorax (pătrundere a aerului în cavitatea pleurală).

Diagnosticul de endometrioză poate fi suspectat cu ușurință în cazuri de dismenoree care nu răspunde la medicamentele analgezice, la rigiditate pelvină sau palparea eventualilor noduli ai septului recto vaginal, utero sacrali, sau la o examinare ecografică ce indică prezența chisturilor ovariene tipice endometriomului. În aceste cazuri nu laparoscopia este necesară ci începerea tratamentului. Laparoscopia trebuie efectuată doar dacă medicul este pregătit să excizeze leziunile produse de endometrioză, întrucât există dovezi că managementul chirurgical oferă pe termen lung ameliorarea durerii, la mai mult de 50% din cazuri.

Astfel, conform studiilor obstetricienilor și ginecologilor canadieni, managementul chirurgical este indicat în următoarele cazuri:

  • La pacientele care acuză dureri pelvine care nu răspund sau au contraindicație pentru terapia medicamentoasă
  • Rupturi de chisturi ovariene
  • Endometrioză severă care implică afectarea intestinelor, vezicii urinare sau nervii pelvini
  • La pacientele suspectate de endometriom ovarian
  • La pacientele pentru care diagnosticul incert afectează managementul zilnic (durere cronică pelvină)
  • La pacientele cu infertilitate și factori asociați precum aderențele pelvine sau dureri.

Decizia de a efectua o intervenție chirurgicală ar trebui să fie luată în urma evaluării clinice, imagistică (ecografie, RMN pelvin cu protocol de endometrioză -care diferă de RMN-ul clasic, hidro-colo CT, lipsa răspunsului medicamentos). În acest fel, diagnosticul laparoscopic poate fi limitat.

Toate cele de mai sus sunt indicii pe care o pacientă tânără le poate lua în calcul atunci când se pregătește de un consult ginecologic de calitate, efectuat de medici cu competențe în endometrioză.
Surse: endopaedia.info, well.blogs.nytimes.com, assets.cewekbanget.id
Facebookgoogle_pluspinterestlinkedinFacebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Leave a Reply